Scroafa

de Ilarion Bârsan

– Gătat-a-i tu copilă?

– N-am gătat mumă, o mai rămas două rânduri, le-oi săpa mâne. Dumneata ce-ai făcut?

-Am spălat hainele copchiilor, îs în troacă, lângă creplă. Să le întinzi tu, că pe mine mă doare schinarea.

– Să mă spăl pe mâni și le întind.

Verghina rezemă sapa de zid, agăță traista în privar și se duse la creplă, își clăti mâinile în fugă și se apucă să întindă hainele pe sârmă.

– O poruncit Milu, c-o cosit su’ Dumbravă, sa te duci, să uști fânu. Poți s-o iei și pe Milia să-ți ajute, că-i copchilă mare.

Read the rest of this entry »

Despre oameni şi… cioareci

Harta costumului în întreaga Transilvanie este mult mai fărâmiţată în oglindă cu celelalte regiuni istorice:  Oaş, Maramureş, Bihor, Ţara Moţilor, Bistriţa, sudul Ardealului, fiind diferite substanţial între ele în ceea ce priveşte chiar şi forma unor piese din costum, păstrând poate o singură trăsătură comună, cea  a portului femeii de la brâu în jos: nu lipsesc de nicăieri cătrinţele (zadiile). Tot unitar pentru toată întinderea, dar de data aceasta numai a Transilvaniei de sud, este şi iia cu altiță, puișori sau ciocănele, pentru portul femeilor dar, mai ales, cioarecii pentru bărbați.

Târnava

harta zonelor (6)

Read the rest of this entry »

ONOMASTICA – Antroponimia

Elena Manta (născută Drăgan, Lenuţa lu Isaică)

Dat fiind locul important pe care îl deţine onomastica între celelalte ramuri ale lingvisticii, strânsa ei legătură cu dialectologie, se impune o cercetare atentă a elementelor ei constitutive; numele de persoane, de animale, de locuri. Acestea, ca nume proprii sunt investite cu facultatea de a desemna, de a singulariza. Se supun şi ele legilor de dezvoltare a limbii, pot fi o mărturie a unor forme de limbă azi dispărute, pot consemna fenomene ce interesează îndeaproape istoria limbii, îmbogăţesc registrul derivatelor în limbă, iar explicaţia lor necesită uneori apelul la anumiţi termeni regionali, dialecticali.

I: ANTROPONIMIA

  1. NUME DE PERSOANE
  2. PRENUME

Numele de persoane ocupă un loc de prim ordin atât în cadrul sistemului de denominaţie oficial cât şi al celui popular.

Am întreprins o cercetare diacronică a prenumelor pornind de la registrul stării civile începând cu anul 1857, urmărindu-le în amănunt până în 1930 iar apoi din cinci în cinci ani.

Retiş - Nuntă, joc, steag de nuntă

O primă constatare ce s-a impus în urma acestei analizea fost: marea frecvenţă a prenumelor  de provenienţă hagiografică, mai ales în prima parte a perioadei la care ne referim, frecvenţa mare a unui număr restrâns de prenume.

Începând cu ultimul deceniu al secolului nostru, s-a manifestat o tendinţă de modernizare a sistemului de denominaţie, exprimată prin prenume de origine latină mai ales, dar şi prenume de provenienţă cultă occidentală. Se observă tendinţa intelectualilor de a da copiilor lor nume de botez deosebite de cele frecvente în sistemul de  denominaţie al satului. Situaţia este valabilă pe tot parcursul perioadei cercetate: 1857-1969. Tot din familiile intelectualilor a plecat şi obiceiul de a se da două nume de botez aceluiaşi individ. Fenomenul e destul de răspândit în ultimul deceniu al secolului nostru: ambele nume sunt noi sau unul aparţine vechii tradiţii de denominaţie iar celălalt modei.

Repetarea unor prenume, mai ales la începutul perioadei de care ne ocupăm, se explică prin obiceiul  de a se da noului născut numele ascedentului, al tatălui, respectiv al mamei, obicei vechi, cunoscut de toţi românii şi probabil moştenit la noi ( obişnuit şi la greci şi romani şi menţinut în sistemul antroponomastic romanic). Această tendinţă de continuitate în antroponomistică este foarte puternică. Un nume respectat în familie se dă u nu numai urmaşilor din cadrul aceleiaşi familii ci şi rudelor mai îndepărtate. În afară numelui tatălui se obişnuieşte să se acorde numele bunicului, al bunicii, cu atât mai mult când aceştia sunt decedaţi, al unei rude respectate, un nume existent în familie cu câteva generaţii înainte. Se obişnuia de asemenea să se acorde numele naşei, respectiv al naşului. În felul acesta un număr de prenume cunoştea o foarte mare frecvenţă şi vom vedea la capitolele hipocoristice şi supranume că acestea uşurează individualizareapersoanelor.

Cercetarea numelor de botez ne-a condus la următoarele observaţii:

Read the rest of this entry »

Nenea Liţă Şchiopu

După ce venea ciurda, noi copiii scăpam de grija animalelor din curte şi a gospodăriei , pe care le preluau părinţii întorşi de pe hotar. Read the rest of this entry »

Comemorare şi sfinţire de biserică la Retiş

( Ilarion Bârsan – articol apărut in Gazeta Hârtibaciului )

Au trecut 200 de ani de când în Retiş a început construcţia unei biserici din piatră, cărămidă şi lemn, menită să ia locul bisericii vechi din lemn, prea mică pentru numărul credincioşilor.
După 12 ani, în 27 august 1823, Arhiereul Vasile Moga a purces de la Sibiu la Retiş pentru a sfinţi biserica cu hramul Sfântul Nicolae .
Duminică 28 august a.c., retişenii vor lua parte la sfinţirea unei alte biserici. Este vorba de fosta biserică evanghelică pe care parohia a cumpărat-o de la saşii care au plecat în Germania.Construită în 1599 şi folosită foarte rar după 1952, la biserica săsească a fost nevoie de ample lucrări de reparaţie. Prin strădania preotului Ioan Scutea şi a credincioşilor a fost înlocuită duşumeaua, s-a construit altarul, pereţii au fost împodobiţi cu icoane iar pe acoperiş au fost aşezate cruci, semnul biruinţei creştine.
Va fi o sărbătoare la care sunt aşteptaţi mulţii fii ai satului risipiţi prin ţară şi străinătate. Read the rest of this entry »